A reapărut o noțiune pe care o credeam dispărută, îngropată ca o secure a războiului: înarmarea.
Tema săptămânii a fost plecarea armatei americane din România. Nu pleacă toţi soldaţii americani dislocaţi în România ci doar o parte dintre ei.
Pacea nu mai este acel moment magic care amuțește armele ci un diamant prețios și dorit dar care are multiple fațete.
Procesul de dezintegrare a URSS a continuat în 1991, tot mai multe republici unionale proclamându-şi independenţa. În august 1991, Uniunea Sovietică se ţinea doar într-un fir extrem de subţire, Gorbaciov, şef al partidului comunist, cel bolşevic, şi al Uniunii Sovietice, ca stat, prin Sovietul Suprem.
În secolul XXI, războiul este o acțiune lipsită de sens. Niciodată, în întreaga istorie a omenirii, războiul nu a fost o soluție la problemele politice iscate între societățile umane.
Europa a fost modelată de războaie, dar mai ales de tratatele de pace care le-au urmat. De fapt, întreaga lume a cunoscut această evoluție.
2025 trebuia să fie un an lipsit de emoții, electorale, după un 2024 cu patru rânduri de alegeri, toate tipurile de alegeri din România.
Întâlnirea la nivelul cel mai înalt a NATO, desfășurată recent la Haga, a fost cea mai așteptată întâlnire din ultimii ani.
Acum trei ani, vedeam școlarii din Ucraina sărbătorind încheierea anului școlar pe un teren de sport ciuruit de bombe. Cu toții credeam că nu va mai dura mult, că pacea va înlocui războiul absurd, imposibil de explicat.
Din mai multe surse, inclusiv statale, s-a constatat că România a fost supusă unei uriașe presiuni venite din partea unui stat care nu este membru al Uniunii Europene, cu precădere în contextul alegerilor prezidențiale.
Despre Al Doilea Război Mondial se spune că a fost revanşa căutată de cei care au pierdut în primul mondial.
Canda vrea tra s’hibã un filmu ţi eara tu aradã ti lansari, un filmu americanu tru cari aţelli arăilli suntu azvimţã şi, tru aestu aradã, suntu bãgaţ s’pãltească.
Părea un film ce urmează a fi lansat, un film american în care cei răi sunt înfrânţi şi, în cazul de faţă, sunt puşi să plătească.
Nimic nu mai este ca până acum, nimic nu mai este imposibil. Popoarele par a-și dori tare de tot să fie conduse de lideri autoritari, un amestec între profeți, mântuitori, vrăjitori, nepricepuți, ambițioși, tupeiști, mincinoși.
Debatulu a istoriţloru plãseadzã nkisita cu triţearea la comunismu a Apiritãllei ali Europã tru meslu şcurtu 1948, cându comuniştilli ceholsovaci prillea acutotalui controlu tru guvernulu di Praga.
