Cărbunele şi stabilitatea pieţei europene a energiei

În deceniul următor vom consemna renunţarea completă la exploatarea energetică a zăcămintelor carbonifere în Uniunea Europeană.

Florin Orban, 30.09.2021, 08:40

Explozia preţurilor la energie în
întreaga Europă, în pragul sezonului rece, a produs îngrijorare atât la nivelul
populaţiei, cât şi pe pieţe. Revenirea activităţii economice aproape de ritmul
dinainte de pandemie a dus la o creştere a cererii de energie, iar producătorii
şi furnizorii de electricitate şi gaze naturale au profitat, pentru a-şi
maximiza câştigurile. Au existat, evident, şi alte cauze, precum cele generate
de piaţa certificatelor verzi, sau de efectele mai multor măsuri de
liberalizare a pieţei europene a energiei impuse în ultimii ani de Comisia
Europeană.

Autorităţile, în majoritatea ţărilor Uniunii Europene, s-au dovedit depăşite
de această nouă criză a preţurilor la energie, luând doar măsuri punctuale, de
natură să contracareze efectele imediate. La nivel strategic, s-a observat că
evoluţia preţurilor energiei, în Uniunea Europeană, depinde din ce în ce mai
mult de importurile de gaz rusesc, în condiţiile în care resurse interne majore,
precum cele de cărbune, de pildă, sunt trecute în rezervă din cauza emisiei
de gaze cu efect de seră pe care o presupune exploatarea acestora. Tendinţa
actuală, de închidere a minelor de cărbune, are ca orizont deceniul următor, după
anul 2030 urmând să consemnăm renunţarea completă la exploatarea energetică a
zăcămintelor carbonifere în Uniunea Europeană. Acestea rămân totuşi o resursă
considerabilă, de zeci, poate sute de miliarde de tone, şi nu puţine sunt
vocile care pun în discuţie renunţarea definitivă la cărbune.

Am vrut să aflăm
cum ar putea contribui la stabilizarea pieţei energetice o eventuală reorientare
către o exploatare mai durabilă şi mai ecologică a cărbunelui. Ne-am adresat
secretarului general al Confederaţiei Sindicale Naţionale Meridian, Dumitru
Fornea, membru al Comitetului Economic şi Social European, raportor al
Comitetului pe teme de tranziţie energetică.

Cărbunele din rezervă este acolo şi în orice moment în care piaţa o va
lua razna şi preţurile se vor duce în sus, ar putea să fie o soluţie
disponibilă, în conditiile în care din punct de vedere politic s-ar accepta
lucrul acesta. Soluţii tehnice se pare că există. Eficienţa lor este limitată
şi este în stare experimentală. Toate aceste soluţii propuse sunt sub
observaţie în Canada, în Statele Unite în special… Japonezii au şi ei nişte
echipamente de desulfurare, de decarbonizare, de captură de carbon. Toate acestea
au fost puse în discuţie în întâlnirile organizate de Comisia Europeană în acea
platformă pentru Tranziţia Justă. Acolo s-au prezentat aceste soluţii tehnice,
însă se pare că din cauza nivelului mare de investiţii necesare iniţial pentru
a putea avea acces la aceste zăcăminte în condiţii ecologice, foarte multe
state şi foarte multe companii sunt descurajate. Vorbim de sute de milioane de
euro pentru aceste instalaţii.

Situaţia este complicată şi din
cauză că, odată închise, capacităţile de extracţie şi de exploatare a cărbunelui
au nevoie, pentru redeschidere, de eforturi majore, mai spune Dumitru Fornea.

Oricine îşi va propune, la un
moment dat, să reconsidere rolul cărbunelui în mixul energetic, ceea ce pare
puţin probabil având în vedere narativul european în acest moment, va trebui să
ţină cont că are nevoie de investiţii iniţiale ca şi cum ar redeschide o nouă
mină. Deci nu se poate pune în discuţie repornirea ca şi cum nimic nu s-a întâmplat.
Totul va începe de la zero, cu investiţiile iniţiale care presupun deschiderea
unei noi capacităţi miniere.