De la Crimeea la Transnistria
Ieşită, de facto, de sub autoritatea Republicii Moldova (majoritar românofonă) în 1992, regiunea Transnistria ar putea fi, se tem, deopotrivă, Chişinăul, Bucureştiul şi Bruxellesul, următoarea Crimee.
Bogdan Matei, 24.03.2014, 12:10
Nici analiştii, nici cancelariile occidentale nu se mai hazardează să afirme că apetitul teritorial al Rusiei lui Vladimir Putin ar fi fost satisfăcut odată cu anexarea Crimeei. Peninsula secesionistă din sudul Ucrainei nu-i decât un caz-şcoală de conflict îngheţat care, la semnalul Kremlinului, poate deveni fierbinte peste noapte.
Provincia azeră cu populaţie majoritar armeană Nagorno-Karabah, regiunile georgiene Abhazia şi Osetia de Sud sau Transnistria, în estul Republicii Moldova, sunt tot atâtea epicentre ale separatismului pro-rus din spaţiul ex-sovietic. Ieşite, în anii 90, de sub controlul autorităţilor centrale, după conflicte armate soldate cu nenumărate victime, toate s-au aşezat sub umbrela Moscovei, oferindu-i, astfel, pretextul de a interveni militar dacă independenţa de facto a protejaţilor ei ar fi cumva periclitată.
Cum liderul de la Kremlin se menţine într-o tăcere care poate prevesti orice, i-a revenit preşedintei camerei superioare a Parlamentului rus, Valentina Matvienko, sarcina de a califica drept inoportune în momentul de faţă discuţiile referitoare la primirea în Federaţia Rusă a Transnistriei, Abhaziei şi Osetiei de Sud. Liderii celor trei regiuni nu au adresat Moscovei cereri de a fi primite — spune şefa Consiliului Federaţiei, după ce în presa rusă au apărut informaţii în legătură cu o scrisoare adresată preşedintelui Dumei de Stat a Rusiei, Serghei Narîşkin, de către preşedintele Parlamentului separatist de la Tiraspol, Mihai Burlă, în care acesta ar fi solicitat să fie analizată posibilitatea primirii Transnistriei.
După Crimeea, comandantul suprem al forţelor NATO din Europa, generalul Phillip Breedlove, nu pare convins de declaraţiile liniştitoare ale responsabililor ruşi: Suntem foarte îngrijoraţi de un posibil atac al Rusiei asupra Odesei sau Transnistriei. La graniţa de est a Ucrainei sunt dislocate suficiente forţe militare ale Rusiei care pot ajunge în Transnistria dacă aşa s-a decis. Este un scenariu înspăimântător pentru noi.”
La Bucureşti, preşedintele Traian Băsescu a reiterat ideea că Marea Neagră a devenit lac rusesc, întrucât în jurul ei există mai multe conflicte îngheţate, de tipul Transnistriei, în care Moscova este implicată prin desfăşurarea de trupe. La rândul său, ministrul de Externe, Titus Corlăţean, şi-a exprimat speranţa că Rusia va respecta procesul de integrare europeană a Republicii Moldova, proces susţinut consecvent de România, dar care, departe de a fi ireversibil, poate fi zădărnicit de o reinflamare a conflictului transnistrean.
