Simona Halep, în finală la Roland Garros
Dacă-şi adjudecă finala de sâmbătă a turneului de la Roland Garros, românca Simona Halep devine numărul unu în tenisul feminin mondial.
Bogdan Matei, 09.06.2017, 12:40
Nu doar cea mai bine cotată jucătoare română de tenis, ci şi cea mai populară sportivă din ţară, Simona Halep e, din nou, pe prima pagină a ziarelor de sport din toată lumea. Joi, în semifinalele turneului de la Roland Garros, ea în învins-o în trei seturi, 6-4, 3-6, 6-3, pe Karolina Pliskova din Cehia (locul 3 în clasamentul mondial), iar sâmbătă va juca finala, în compania letonei Jelena Ostapenko, locul 47 WTA. Presa de specialitate o consideră pe româncă marea favorită a turneului parizian, fiindcă Ostapenko, care abia a împlinit 20 de ani, nu a cucerit până acum niciun titlu în circuitul mondial feminin. Halep, în schimb, e, la 25 de ani, o jucătoare cotată drept matură, a patra în ierahia mondială a momentului şi câştigătoare a numeroase turnee profesioniste. Dar, nu uită să menţioneze ziarele, a niciunui titlu de Mare Şlem.
Este pentru a doua oară când românca ajunge în finala de la Paris, pe care, în 2014, a pierdut-o în faţa celebrei rusoaice Maria Şarapova. Pentru ea, miza meciului de sâmbătă e dublă, fiindcă, dacă învinge, nu doar că-şi va adăuga în palmares primul titlu de Mare Şlem, ci va deveni şi noul număr unu mondial. E o provocare mare, o mare şansă. Cred că am jocul şi mentalitatea să ies învingătoare, dar va fi greu” — s-a confesat românca după calificarea în finală. Nimic n-a fost, de altfel, vreodată uşor în destinul acestei fete din Constanţa.
Familia ei a riscat enorm, scoţându-şi toată agoniseala la mezat ca să-i poată finanţa debutul de carieră. Ea însăşi e un om atât de obişnuit cu sacrificiul încât, pentru a-şi ameliora performanţele sportive, a preferat să-şi micşoreze sânii, în complet răspăr cu moda adoptată de multe fete de vârsta ei, care şi-i măresc artificial. În rest, Simona Halep e, încă, doar un copil timid, care răspunde cu un zâmbet de multe ori stângaci unei enorme presiuni psihologice, exercitată din toate părţile. Fanii o adoră, dar trezeşte, chiar în ţara ei, şi antipatii violente. Aşa cum remarcau comentatorii, când câştigă, Halep e România şi câştigăm toţi alături de ea.
Deşi practicantă a unui sport esenţialmente individual, victoriile ei sunt frecvent consemnate la persoana întâi plural şi alimentează orgoliul colectiv. Când pierde, Halep îşi aparţine doar sieşi, familiei sale, despre care se spune că se amestecă prea mult în deciziile ei, şi, eventual, antrenorilor, pe care unora li se pare că-i schimbă prea des. Când, anii trecuţi, accidentată fiind, s-a declarat indisponibilă pentru partidele de Fedcup, echivalentul feminin al Cupei David, au fost chiar unii care s-au chestionat grosier asupra loialităţii ei faţă de ţară. În dezbaterile publice, însă, rămân dominante vocile care, pentru a-i contura lui Halep profilul exact, se întreabă, retoric, în ce alt domeniu mai e România virtual lider mondial.
