Relaţia UE cu Marea Britanie post-Brexit
Uniunea Europeană își dorește o relație apropiată cu Marea Britanie după ieșirea acesteia din spațiul comunitar și există planuri privind reglementarea viitoarei cooperări.
Cătălin Gomboș, 10.04.2019, 11:21
Uniunea Europeană își dorește o relație apropiată cu Marea Britanie după ieșirea acesteia din spațiul comunitar și există planuri privind reglementarea viitoarei cooperări, ale cărei direcții generale au fost schițate și în declarația care a însoțit acordul privind Brexitul.
Modul în care Marea Britanie părăsește Uniunea Europeană reprezintă doar un aspect – pentru moment cel mai important – al negocierilor dintre Londra și Bruxelles, iar complexitatea procesului este demonstrată de blocajul în care acesta a intrat imediat ce părțile au semnat acordul privind Brexit, un document de aproape 600 de pagini care a fost respins în repetate rânduri de Parlamentul britanic. Acordul a fost însoțit și de o declarație politică de 26 de pagini privind liniile generale ale relațiilor viitoare pentru că, indiferent cum va fi Brexitul, dur sau reglementat, atât Londra cât și Bruxellesul își doresc o cooperare strânsă pe viitor, după cum a explicat negociatorul șef al UE, Michel Barnier:
În toate aceste chestiuni – diplomație, dezvoltare, apărare – intenția noastră, ambiția noastră, interesul nostru este să edificăm un parteneriat durabil și puternic cu Regatul Unit. Iar acesta e spiritul declarației politice pe care vă invit să o citiți, dacă nu ați făcut-o deja, și care a fost convenită cu echipa Theresei May. Motivele sunt evidente. Regatul Unit va rămâne o țară aliată, membră permanentă a Consiliului de Securitate al ONU. Avem o proximitate geografică și valori comune și suntem, în mod evident, solidari în fața amenințărilor și trebuie ca prin această solidaritate cu Regatul Unit să garantăm securitatea.
Michel Barnier a precizat că părțile au pornit de la o serie de documente — rezoluțiile Parlamentului European, reperele Consiliului European și, de partea cealaltă, Carta Albă propusă de guvernul britanic și au convenit cinci mecanisme care ar urma să reprezinte baza viitoarei relații dintre Uniunea Europeană și Marea Britanie:
Unu, un dialog strategic pentru a ne conjuga eforturile la Națiunile Unite, în special în cadrul lucrărilor Consiliului de Securitate, pentru a răspunde la marile dosare internaționale – mă gândesc aici la Acordul nuclear cu Iranul, Procesul de Pace din Orientul Mijlociu și schimbările climatice și, de asemenea, un dialog politic și strategic pentru a asigura, de acum înainte, complementaritatea regimului nostru de sancțiuni. Numărul doi – un cadru de cooperare operațional care să îi permită Regatului Unit, dacă dorește acest lucru, să participe la eforturile europene de stabilizare sau la demersuri ca, de exemplu, lupta împotriva pirateriei în Golful Aden sau antrenarea soldaților somalezi.
Trei – posibilitatea de a participa la proiectele de cercetare și apărare militară pentru a garanta inter-operabilitatea echipamentelor noastre, în special în cadrul Agenției Europene a Apărării, de a avea o nouă formă structurată de cooperare permanentă și, de asemenea, în cadrul Forului European de Apărare pe care vrem să-l punem pe picioare. Al patrulea mecanism de mecanism vizează cooperarea în domeniul informațiilor, în special în ceea ce privește lupta împotriva terorismului, non-proliferarea nucleară și amenințările hibride. Cel de-al cincilea mecanism – un cadru de cooperare pentru a face față noilor amenințări, în special cele cibernetice, cu un schimb de informații cu privire la incidentele cibernetice, o cooperare internatională și o cooperare mai operativă cu și între toate structurile Uniunii însărcinate cu acest tip de probleme.
