Jidvei
Cum sărbătorile de Paşte se apropie, o vizită în comuna Jidvei, poate reprezenta o variantă de a ne pregăti de sărbătoare.
Ana-Maria Cononovici, 10.04.2019, 10:19
Cum sărbătorile de Paşte se apropie, o vizită în comuna Jidvei, poate
reprezenta o variantă de a ne pregăti de sărbătoare. Jidvei a fost atestată
documentar în urmă cu 700 de ani. Situată în centrul României, în judeţul Alba,
pe râul Tarnava Mică, la o distanţă de 62 km de municipiul Alba Iulia,
reşedinţa judeţului şi la 24 km de Blaj – oraşul cel mai apropiat, comuna are o
comunitate multietnică cu obiceiuri și tradiții care adesea se intersectează
păstrându-și totuși autenticitatea. În prezent, populația este majoritar
română, urmată de cea rromă, germană și maghiară.
Şi cum zona este renumită pentru producţia
vini-viticolă, Nelu Mărginean, director tehnic al unei companii de profil, ne
poartă printr-una dintre crame, spunându-ne din secretele vinului produs aici:
A fost construită în 2013 şi dată în folosinţă în 2014. Am
construit-o la o altitudine de 500 de metri, aşezată între viile de pe zona
Tăuni-Făget, ca să deservească o suprafaţă de 700 de hectare cu viţă-de-vie.
Fiind plantaţii noi în zonă, soiurile sunt aromate şi semi-aromate.La
Jidvei avem în cultură 15 soiuri, cel mai important este Feteasca Regală, urmat
de Sovignonul Blanc, MuscatOttonel, Gewurztraminer sau Traminer Roz, Riesling
Italian, Riesling de Rin, Fetească Albă, Chardonnay, Pinot Noir. Mai avem şi
Neuburger, dar suprafeţe mai mici şi varietăţile roşii care reprezentă 6 % din
suprafaţa totală cu viţă-de-vie. În acelaşi timp, putem obţine un vin cu
conţinut alcoolic mare, cu rest de zahăr, dar şi proaspăt, cu o prospeţime dată
de aciditatea foarte ridicată.
Dincolo de degustarea direct de la cisternă, crama
oferă în zilele însorite bucuria îmbinării luminii soarelui cu cea din pahar,
fiind situată pe culmea dealului.
Un obiectiv istoric din zonă este castelul Bethlen
Haller, construit la 1570 și refăcut ulterior de contele Ștefan Bethlen, după
modelul castelului Chambord din Franța. Un castel cu aer medieval, unde
cavaleri în armuri străjuiesc intrarea, iar decorurile poartă prin timp în
istorii demult uitate. Iar pentru cei ce
aleg să deguste vinuri aici, vă putem spune că mâncarea făcută la castel este
foarte bună, de la cerbul sau mistrețul lăsate la marinat o săptămână, la
sarmale de vânat, până la gustări obişnuite pe bază de carne, brânză şi peşte.
În sat, în această perioadă, gospodarii încep curățenia în case, în curți şi
la porți. Copacii, pomii fructiferi sunt toaletați, văruiți, podețele,
gardurile, ramele ferestrelor sunt frumos vopsite, semn al primenirii de
primăvară. Lăsatul postului sau al secului este marcat în zonă printr-un ritual
practicat mai ales de copii. Seara, aceştia se strâng pe dealuri unde aprind
ruguri de lemne sau, cel mai adesea, cauciucuri pe care le rotesc deasupra
capului şi le dau drumul din vârful dealului, alungând, astfel, iarna și făcând
loc primăverii.
Către Paşte, se fac cozonaci, se frământă pâinea de casă, se coc prăjituri,
se vopsesc ouăle, de obicei cu frunze de ceapă roșie sau galbenă, cu spanac sau
sfeclă roșie. Dintre mâncărurile specifice zonei, ciorba de miel cu kervel (o
plantă-condiment acrișoară), friptura de miel împănat, supa de tăiței şi
cozonacii cu nucă sunt vedetele mesei. O altă delicatesă și, în același timp un
preparat specific Paștelui, e drobul de miel preparat cu un mănunchi de kervel
care-i dă o savoare unică.
