Ţara Moţilor
O vacanţă exclusivistă nu trebuie să însemne neapărat costuri foarte ridicate, ci locuri cu adevărate unice. Astfel, ne îndreptăm spre Transilvania şi ne oprim în ţara de legendă şi de piatră cum i se mai spune, Ţara Moţilor.
Daniel Onea, 24.02.2018, 07:00
O vacanţă exclusivistă nu trebuie să însemne neapărat
costuri foarte ridicate, ci locuri cu adevărate unice. Astfel, ne îndreptăm
spre Transilvania şi ne oprim în ţara de legendă şi de piatră cum i se mai
spune, Ţara Moţilor. Pentru a ajunge în aşezările situate la cea mai mare
altitudine din România şi, poate, din Carpaţi veţi avea nevoie de un ghid sau
va trebui să contractaţi un pachet turistic de la o agenţie de profil. Şi,
obligatoriu, să nu vă uitaţi camera de fotografiat! Peisajele sunt superbe.
Paul Iacobaş este
absolvent al unui master în managementul turismului responsabil la
Universitatea Greenwich din Londra, director al Centrului pentru Arii Protejate
şi Dezvoltare Durabilă, Bihor, dar mai ales un mare iubitor al Apusenilor. Practic, în Ţara Moţilor regăsim tot ceea ce scriitorul român Geo
Bogza amintea în cărţile sale: comunităţi care şi-au păstrat un grad ridicat de
arhaism. Găsim oameni care au învăţat să trăiască şi au reuşit să se adapteze
unui mediu ostil în care iarna durează câteodată şapte luni pe an şi în care,
uneori, singura posibilitate de câştiga puţin este exploatarea pădurii şi alte
activităţi conexe. Sunt oameni care au reuşit să creeze o adevărată civilizaţie
a lemnului, dar s-au ocupat şi de minerit, existenţa aurului şi a argintului
fiind o caracteristică a Apusenilor.
Astfel, veţi cunoaşte o populaţie total diferită de alte populaţii montane.
Aici găsim singurele comunităţi permanente din România şi poate chiar din
Carpaţi, aflate la peste 1.300 de metri altitudine. Acest lucru a generat un
întreg stil de viaţă, care, din păcate, este pe cale de dispariţie, dar care
încă poate fi uşor găsit în anumite locuri un pic mai retrase de furia
turismului de masă.
Însă cum decurge
viaţa unui moţ? Paul Iacobaş. Viaţa unui moţ este strâns legată de
ciclurile naturii, de anotimpuri. El îşi practică activităţile tradiţionale:
cositul, creşterea animalelor şi mersul la pădure, în anumite perioade din
an. De exemplu, e de ştiut că lemnul cel
mai bun se taie într-o anumită perioadă a anului. Moţii ştiau că, pentru a-şi
construi o biserică sau o casă durabilă, lemnul trebuia tăiat într-o anumită
perioadă a anului, când luna era într-o anumită fază, când seva era foarte
puţină în arbore, astfel încât el să se poată usca uşor. Astfel, se ştie că
sunt case vechi, care dăinuie de peste 200 de ani, făcute din lemne din
Apuseni, prelucrate natural, într-o manieră foarte înţeleaptă. Însă viaţa unui
om de la munte este relativ grea, cel puţin pentru noi, care suntem obişnuiţi
cu viaţa de la oraş.
Mulţi dintre
turiştii care au ajuns în Ţara Moţilor au dorit să vadă şi au fost uimiţi de
frumuseţea Dealului cu melci. La atingerea formelor pietrificate, se mai simte
şi astăzi spirala fină de pe spatele cochiliilor. Zona este protejată datorită valorii sale ştiinţifice
reprezentată de sedimentele Cretacicului superior. Este o zonă unică din punct
de vedere geologic, veche de 65-70 de milioane de ani şi reprezintă o
alternanţă de conglomerate, întâlnindu-se aici urmele a 35 de specii de moluşte
care trăiau pe fundul stâncos al fostei mări cu ape calde, Tetis.
Flora nu este nici
ea mai prejos, completează Paul Iacobaş, director al Centrului pentru Arii
Protejate şi Dezvoltare Durabilă, Bihor. Frumuseţea zonei este dată de satele
răsfirate pe culmile munţilor, de fâneţele care sunt printre cele mai bine
conservate din Europa. Asta se reflectă şi în biodiversitatea floristică
excelentă. De exemplu, există o plantă, Arnica Montana, care este foarte mult
utilizată în cosmetică şi care are cea mai bine conservată populaţie din Europa
în zona Munţilor Apuseni.
Invitaţia a fost
lansată. Până data viitoare, când vă aşteptăm cu o nouă destinaţie, drum bun şi
vreme frumoasă!
