În 14 noiembrie, după masa de Lăsata Secului, creştinii au intrat, pentru 41 de zile, în postul Crăciunului. Comparativ cu postul Paştelui, este o perioadă mai uşoară din punct de vedere alimentar, deoarece prevede dezlegare la peşte în zilele de sâmbătă şi duminică.
„Cârnaţi din topor din Vâlcea” a devenit al 15-lea produs românesc recunoscut la nivel european sub această denumire. Acest produs românesc se află în Registrul indicaţiilor geografice protejate (IGP), alături de alte preparate din carne din România și anume Salam de Sibiu, Cârnaţi de Pleşcoi și Salinate de Turda.
La sfârșitul lunii octombrie, dovleacul devine vedetă după ce a fost expus în vitrinele și rafturile unor magazine din România cu scopul de a contribui la vânzarea unor obiecte asociate Halloween-ului. Dovleacul copt întreg sau după ce a fost tăiat în cubuleţe este, de asemenea, o vedetă a toamnei.
Fructe galbene şi aromate, specifice toamnei, gutuile pot fi păstrate timp îndelungat, fără să se strice. Din ele pot fi pregătite atât mâncăruri, cât şi deserturi, iar în tradiţia populară reprezintă şi o modalitate de a prezice dacă iarna care urmează va fi blândă sau geroasă.
Gogoşile şi plăcintele cu umplutură de brânză dulce sau sărată, le întâlnim, sub diferite denumiri, oriunde în România. Una dintre acestea este brânzoaica.
Supa cremă a câştigat teren în bucătăria românească. De la supa cremă de dovleac, a cărei reţetă a fost identificată în caietele şi registrele bucătăriilor boiereşti din spaţiul românesc, în meniurile restaurantelor de astăzi întâlnim multe alte feluri de supă cremă, una dintre ele fiind cea de ardei capia.
Amestec de legume coapte pe plită sau în cuptor şi apoi tocate sau pasate, zacusca este un excelent aperitiv care se consumă rece, întinsă pe o felie de pâine. Zacusca este pregătită în mod tradiţional acasă, la început de toamnă, atunci când în pieţe se găsesc toate legumele specifice acestei perioade.
La sfârşitul acestei săptămâni, mai precis la 14 septembrie, în calendarul ortodox este marcată „Înălţarea Sfintei Cruci”. Tot în această zi este şi „Cârstovul viilor”, ziua în care, conform tradiţiei populare, începe bătutul nucilor şi culesul viilor. După cules urmează, desigur, tescuirea strugurilor şi punerea mustului în butoaiele sau în damigenele pregătite în acest scop. Iar după o zi de muncă sau după ce s-a încheiat culesul, proprietarul viei oferă o masă cu bucate tradiţionale.
Ardeiul gras, ardeii kapia şi gogoşarii fac parte din generoasa ofertă de toamnă din pieţele agroalimentare din România
Vinetele şi-au făcut loc în bucătăria românească odată cu expansiunea otomanilor în Europa, în timp ce, în Europa occidentală, vinetele au pătruns datorită arabilor. Vinetele sunt folosite la mâncăruri, iar transformate în pastă ajung pe masă şi sub forma unor aperitive reci sau calde, cum sunt, de exemplu, chiteluţele.
La începutul verii, după apariţia cireşelor şi vişinelor, în partea sudică şi estică a Transilvaniei, în zonele cu sate săseşti şi în cele locuite de maghiari se fac supe din fructe proaspete.
Cunoscut şi sub numele de ţipar de mare sau ştiucă de mare, zărganul (Beloni Beloni Euxini – lat.) este un peşte răpitor, cu un trunchi rotund şi subţire, cu o culoare gri-albastru pe spate şi argintiu pe burtă. Zărganul are un bot alungit, care seamănă cu un cioc de pasăre şi, deşi uneori este confundat cu peştele spadă, la maturitate este mai subţire şi poate ajunge la o lungime de 70 de cm. Zărganul poate fi pregătit în diferite moduri.
Pentru că ne apropiem de 1 aprilie, ziua păcălelilor, vă propunem şi o reţetă de gogoşi denumite minciunele.
În această ediţie vă prezentăm câteva preparate specifice bucătăriei din Moldova (provincie situată în estul României, în exteriorul Carpaţilor Orientali).
Din zestrea gastronomică a Banatului fac parte şi cârnaţii, unii dintre ei având chiar denumirea de origine a acestei provincii.
