După ce partidul comunist a preluat puterea, pe 6 martie 1945, prin intervenția directă a Uniunii Sovietice, planul de transformare radicală a României a inclus și cultura. Noua cultură socialistă nu era nici pe departe una liberă ci tocmai opusul ei, una violentă și repersivă, care cenzura cu brutalitate prezentul și mai ales trecutul. Astfel, în bibliotecile publice românești, s-au format fondurile secrete în care au fost adunate cărți, broșuri și publicații interzise apărute în marea lor majoritate înainte de 1945-1948.
