Decizie parlamentară privind exploatarea de la Roşia Montană
Strada a învins. După ce, luni de zile, duminică de duminică, militanţii ecologişti au protestat contra exploatării prin cianurare a zăcămintelor aurifere de la Roşia Montană, clasa politică a sfârşit prin a le da dreptate.
Bogdan Matei, 12.11.2013, 11:47
Înfiinţată în urma protestelor de stradă, comisia parlamentară specială a dat câştig de cauză manifestanţilor.
Proiectul de lege, iniţiat de Guvern, privind exploatarea auriferă de la Roşia Montană a primit aviz negativ, iar comentatorii spun că respingerea acestuia în plenul Legislativului e doar o chestiune de timp. Săptămâni în şir, comisia a audiat geologi, fizicieni, chimişti, militanţi ecologişti, reprezentanţi ai Academiei Române şi ai influentei Biserici Ortodoxe, iar majoritatea opiniilor au înclinat spre respingerea proiectului.
Decizia finală a fost, însă, luată după consultările dintre liderii USL, premierul social-democrat Victor Ponta şi preşedintele liberal al Senatului, Crin Antonescu, ale căror partide ocupa două treimi din locurile din Parlament. Ei au anunţat că, în locul acestui proiect – cu dedicaţie pentru concesionarul Roşiei Montane -, va fi iniţiat un nou proiect legislativ, care să prevadă un cadru general pentru exploatările miniere viitoare din România.
Roşia Montană rămâne, oricum, cea mai preţioasă din portofoliul subsolului românesc. Potrivit geologilor, acolo s-ar afla cel mare zăcământ de aur din Europa continentală: cel puţin 250 de tone, cu o valoare de piaţă de circa 11 miliarde de dolari. În plus, ar mai fi 1.600 de tone de argint, evaluate la trei miliarde de dolari, precum şi zăcăminte de metale rare – titan, vanadiu, nichel, cobalt, wolfram, utilizabile în industriile aerospaţială, militară, medicală -, despre care specialiştii spun că, de fapt, ar valora mai mult decât aurul şi argintul.
Disputele au izbucnit după ce concesionarul a anunţat că pentru extragerea aurului se va folosi cianură, cu efecte potenţial devastatoare asupra mediului şi a sitului care adăposteşte galerii de mină de pe vremea Imperiului Roman.
În raportul comisiei speciale, parlamentarii solicită, printre altele, desecretizarea documentelor clasificate şi a licenţei de exploatare, pentru ca autorităţile competente să rezolve suspiciunile de corupţie. De asemenea, ei cer guvernului să studieze posibilitatea utilizării altor tehnologii, mai puţin periculoase, şi să apeleze la instituţii independente pentru studii de impact.
În privinţa sitului arheologic, este evocată includerea Roşiei Montane în Patrimoniul UNESCO.
Dacă, în plan politic, pentru opoziţia democrat-liberală respingerea proiectului de către Comisia parlamentară echivalează cu o moţiune de cenzură, în societate dezbaterile sunt mai nuanţate. Majoritatea se bucură că primejdia lacului de cianură a fost îndepărtată, dar îşi şi doreşte valorificarea, cu metode mai sigure, a zăcămintelor pe care România, o ţară mai degrabă pauperă, nu le poate ignora.
